Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for mai 2009

cine sunt…

avatar2

mi-a revenit de curand in ganduri o chestie asupra careia am o teorie destul de personala. am fost intrebata daca eu stiu cine sunt.

cu riscul de a reproduce niste idei TM orange…pot spune ca sunt ce fac, sunt ce gandesc, sunt ce simt. uneori, insa, as vrea sa nu fiu ce fac…pentru ca am considerat in suficient de multe situatii ca ce am facut este in contradictie cu ce gandesc, cu cine sunt eu de fapt. dar in general, da…as putea spune ca sunt actiunile, gandurile si sentimentele mele.

acum…e interesant ca, in functie de ele, ma schimb si eu. sunt altcineva in functie de situatie…si e probata aceasta idee. sunt altcineva, sunt altfel…cu fiecare persoana langa care sunt. pastrez elemente de baza…uneori. alteori (in cele mai negative dintre situatii) n-am pastrat nimic din mine…si totusi am fost tot eu…fizic, cel putin. dar nu m-as recunoaste in actiunile acelei persoane niciodata.

si ma gandesc la toate persoanele pe care le-am auzit spunand „nu-mi place…dar asa sunt eu”. mi se pare absurd! daca nu iti place ceva la tine, din lucrurile care depind de tine – personalitate, atitudine, comportament etc….schimba-le! esti singurul in masura sa faci asta! esti oricine vrei sa fii…esti oricum vrei sa fii !!!

cum sa nu stii asta?

Read Full Post »

new and shiny

shiny_star_3

am auzit odata o teorie…a nu stiu cui…ca daca vrei ceva cu adevarat, vei obtine…mai devreme sau mai tarziu. nu stiam daca sa cred sau nu. unele lucruri chiar nu depind de noi daca le obtinem sau nu. dar se pare ca asteptatul si rabdarea si mai mult asteptat si luptat sunt niste ingrediente necesare care intotdeauna functioneaza.

am fost mereu incapatanata si atunci cand am vrut ceva, am obtinut. mereu! daca vroiam indeajuns de mult…faceam in asa fel incat sa obtin…mai devreme sau mai tarziu, in functie de importanta si de cat de mult depindea de mine. asa a fost cu telefoanele pe care mi le-am luat, ca cadourile celor dragi pe care simteam ca trebuie sa le cumpar, sa le aiba…si am reusit sa le cumpar, cu toate ca parea putin probabil atunci cand imi venea ideea, cu relatiile interumane pe care le-am cladit sau le-am rupt…tot pentru ca am vrut eu.

partea ciudata este ca din pacate sunt unul dintre acei oameni care dupa ce obtin ceva, se plictisesc, isi pierd interesul pentru respectiva chestie. pe principiul „e-al meu acum…nu mai pare asa atragator”. asta a fost intotdeauna un mare defect. daca arata atat de bine in vitrina, in mana mea parca nu mai straluceste la fel…

partea buna…e ca nu mi se mai intampla asta cu orice lucru acum. recunosc…inca imi mai pierd interesul pentru bluzele sau pantofii pe care mi le cumpar, indiferent cat de mult le-am vrut initial…dar acum se rezuma la obiecte. atat !

Read Full Post »

la fel ca voi

crowd

in general, oamenii fac lucruri inutile cam tot timpul (cel putin, eu asa am observat din minima mea experienta de viata de pana acum).

ne pierdem in detalii si nu mai reusim sa ne distantam putin de subiect…sa incercam sa privim situatia in ansamblu. avem mult prea multe momente in care gandim „nu conteaza o data…oricum n-o sa stie nimeni in afara de mine” sau, la extrema cealalta, „cum sa fac asa ceva dintr-o data? trebuie sa ma gandesc 15 zile inainte…”

avem multe momente in care ne alegem cea mai proasta strategie pentru situatia in cauza: fie e simpla si o gandim exagerat de mult inainte sa actionam…fie e foarte complicata si ne aruncam cu capul inainte ca idiotii fara sa ne gandim la consecinte (care niciodata, dar niciodata nu ne vor scuti de intoarcerea lor sublima care ne musca de fund every freakin’ time !!! ).

punem multe intrebari inutile, dar nu intrebam ce vrem cu adevarat sa aflam. asteptam actiuni din partea altora pentru ca ne e frica sa actionam noi si sa aflam o reactie care nu va fi ok. uneori ne e frica sa riscam…alteori nu gandim 2 secunde inainte sa riscam tot ! aproape niciodata nu riscam cand trebuie…sau nu ne abtinem de la a risca atunci cand trebuie…

facem mai mereu lucrurile pe dos si nici macar nu stiu din ce cauza. si eu sunt la fel. am cel mai prost instinct in ce priveste alegerile. exemplul cel mai clar si simplu este ca ma ghidez dupa instinct atunci cand vreau sa ies de la metrou si nu stiu in ce parte sa o iau. am de ales instre stanga sau dreapta…si ma iau dupa instinct. INTOTDEAUNA ies exact unde nu trebuia.

asa ca…da ! si eu ma pierd in detalii, si eu am prea multe momente in care gandesc sau prea multe in care nu gandesc cand ar trebui… si eu aleg strategia gresita, si eu pun intrebari inutile in loc sa aflu ce vreau sa stiu, si mie mi-e frica sa actionez pentru ca nu stiu care va fi reactia, si eu astept necunoscutul…

ce mici suntem, nu-i asa?

Read Full Post »

fac ce spun

blank_page_intentionally_end_of_book

uffff….imi place…nu-mi place…pot…nu mai pot…vreau…nu vreau…mi-e pofta…n-am chef…

sunt undeva la mijloc si nu e bine. am fost mereu omul extremelor…inca sunt. si acum nu reusesc sa-mi aleg extrema.

daca tac, oare se stie ca de fapt tip? daca tip, se stie ca de fapt imi revine calmul in interior? am fost la un training de presentation skills si-am ridicat si eu problema mea: nu reusesc sa citesc feed-back-ul de la oameni. de fapt…vroiam sa stiu cum citesti oamenii…cum iti dai seama ce gandesc, ce simt…cum le citesti privirile. mi s-au dat aceleasi raspunsuri academice caracteristice prezentarilor in public: daca se uita la tine si sunt atenti, inseamna ca le-ai trezit interesul, daca iti zambesc inseamna ca sunt de acord, daca stau cu mainile incrucisate inseamna ca nu accepta ce le zici, daca se uita in alta parte sau se joaca cu pixul sau fac fluturasi pe hartie inseamna ca s-au plictisit…si i-ai pierdut. extraordinar! stiam asta!!!! eu vroiam sa aflu cu totul altceva…

sunt, oare, intrebarile mele atat de grele de nu isi gasesc un raspuns? stiu ca sunt multe…dar chiar sunt atat de grele sau absurde? nu cred ca mi s-au dat raspunsurile si pur si simplu nu le accept eu. atata timp cat inca nu inteleg fenomenul, nu e logic ca nu mi s-au dat raspunsurile? daca nu am inteles…inseamna ca nu mi s-a raspuns la intrebari, nu? un raspuns trebuie inteles, stiu eu.  si chiar nu cred ca mi s-au dat raspunsurile si nu le-am acceptat eu…

ah…si inca ceva. inca o intrebare (lol…)… atunci cand oamenii spun ca vor face ceva, n-ar trebui sa faca? sunt eu nebuna? nu asa ar trebui sa fie? dupa cuvinte nu urmeaza actiune? hmmm…

nu mai comentez…gata! vreau un timp sa o las asa…sa vedem daca lumea in general se prinde de anumite chestii…

ia mai cititi-ma si voi pe mine…eu m-am saturat sa incerc si sa vad doar o pagina alba in fata.

carte deschisa…daca vreti sa aflati raspunsuri…intrebati-ma. le voi raspunde pe intelesul vostru ! si da…eu fac ce spun !

Read Full Post »

bad bad karma

KarmaCop-311x322

ieri m-am trezit de dimineata…cu greu! greu greu greu… evident ca am plecat la 8 de-acasa si-am facut o ora si 20 min pana la birou…ca doar trebuia sa ajung la 9, nu mai tarziu. mda…eu am ajuns la 9.20.  cand am ajuns, am realizat ca mi-am uitat unul din telefoane acasa. da da…ala cu multe minute…si nationale si in vodafone…ala! nu m-am crispat prea rau…mai aveam 2…

aseara…am fost sa luam o cola si-o apa plata de la un vanzator foarte obosit si foarte irascibil. s-a creat o mica scena in micul magazin…in care propozitia „vreau o cola si o apa plata” a deviat intr-o oarecare cearta cu vanzatorul retardat si nesimtit. trecem peste… iesim din magazin… se intampla ceva ciudat cu pantoful meu stang…mergeam aiurea…nu intelegeam de ce…ah da! mi s-a rupt tocul!!!! ca sa vezi… din nou…nu m-am crispat prea tare…aveam „picatura” acasa…se lipeste la loc…

acasa (nu la mine)…vreo 12 noaptea…o bere si cateva tigari si-am picat rupta. somn somn somn!!! m-am trantit in pat si nu ma mai puteam ridica de-acolo. de fapt…nici nu ma puteam misca. praf, frate, praf! intrebare „ce faci?” raspuns de o deni retardata: „dorm”… m-as fi crispat si mi-as fi dat 2 palme sa-mi revin…dar mi-era prea somn. am zis ca ma plesnesc de dimineata mai bine…

de dimineata…la fel de praf. trezit tarziu…aproape picat fata in cana de ness…incercat lipit toc! ha! teapa! „picatura” nu lipeste tocul minune…bestial! ma rog…era tarziu…am plecat. am ajuns la birou…cu 20 min mai tarziu decat trebuia, moarta de somn, schiopatand de la un toc rupt si…surpriza! fara inca un telefon!!! am uitat si orange-ul…in alta casa!!!! ok…acum m-am crispat!

deci…ce dracu se intampla cu karma mea??? nu era mai simplu sa ma trazneasca si gata?

Read Full Post »

gaina rebela!

Run-701482

si cand nimic nu e…ce e de fapt? e nimic…deci e totusi ceva, nu?

imi tot rasuna in cap niste versuri…de la vreo 2 piese diferite…

„i am the son and the heir…of nothing in particular…”

„there’s nothing here but what’s here is mine…”

…si nu stiu ce inseamna pentru mine. stiu doar ca de prima data cand le-am auzit, mi-au ramas intiparite in ureche…si nu le-as putea uita vreodata cred…

atunci cand ai NIMIC, nu-i asa ca totusi ai ceva? sa ne „numaram gainile” sau sa alergam dupa fix numarul de gaini pe care il vrem? sa ne multumim cu ce avem sau sa cautam sa obtinem exact ce vrem? si daca cautam…si nu obtinem? oare ne fug gainile pe care le-am avut inainte?

am fost mereu impotriva „multumirii cu ce ai”…mi se pare un compromis sado-masochist. nu vreau sa fac asta vreodata si in niciun caz nu vreau sa fiu obiectul vreunei decizii de genul asta. ma numar printre gainile care vor fugi…

gaina rebela…nici KFC nu ma prinde…

Read Full Post »

nu asa…

sad eyes small

stau pe un scaun inconfortabil intre patru pereti…sau or fi cinci? nici nu stiu…nici nu conteaza.

mi-am ales locul asta, scaunul asta, mi-am aranjat biroul asa cum imi place mie…sau cel putin cum ar trebui sa-mi placa mie…si totusi…nu e bine!

nu e confortabil, nu-mi place aranjamentul de pe birou, peretii parca ma sufoca si nu mai pot sa respir, nu mai am aer.

mi-am facut singura cusca si nu stiu cum sa o modific ca sa-mi fie confortabila. nu-mi place asa…nu asa trebuia sa fie. nu vreau sa ies, dar nu-mi place asa. nu  e ce am vrut eu…e o mutatie proasta a ceea ce aveam in gand…si nu stiu cum sa schimb. nici nu stiu daca depinde de mine sa schimb… nu mai stiu cum…

Read Full Post »

despre nimic.

i-have-nothing-to-say

stateam aseara pe balcon si, in nebunia unui val de emotii, mi-a venit o idee despre un post nou pe blog. pe urma mi-am dat seama ca nu pot scrie asta pe blogul meu…e citit, totushi, de ceva lume. am mai fost eu suficient de nebuna incat sa scriu niste lucruri pe-aici care chiar nu trebuiau „publicate”, dar ideea care-mi venise aseara era mult prea mult.

pe urma m-am gandit sa-l pun pe blogul de pe 360 (yahoo), blogul lasat in paragina de anul trecut, cand am scris acolo ca „m-am mutat” pe wordpress. p-ala nu-l mai citeste nimeni…si-ar fi fost o idee sa scriu acolo un post care sa nu fie citit probabil niciodata. dar…poate l-ar fi citit cineva…si tot nu era bine.

stiu ca acum va intrebati probabil de ce ma mai gandeam eu sa scriu niste chestii pe blog daca tot nu vreau sa le citeasca nimeni. stiu ca probabil va ganditi ca, daca tot nu vreau sa le citeasca nimeni, atunci sa le scriu intr-un .txt din calculatorul meu si gata. n-am raspunsuri sau argumente prea logice inca la intrebarile astea…mi s-au mai pus de cateva ori. poate, intr-un fel, vreau si nu vreau sa le citeasca cineva in acelasi timp. nu stiu cum sa explic…si nici nu consider ca trebuie.

in fine…in acelasi val de emotii m-am hotarat ca mai bine renunt la idee si stau locului, asa cum am tot facut in ultimul timp cam de fiecare data cand as fi vrut sa fac ceva. m-am dus ca maimuta in colt si-am asteptat sa treaca. am descoperit recent ca lucurile nespuse sau nefacute nu mai trebuie refacute pe urma daca au fost gresite. asa corecte sau gresite cum sunt, iti raman doar tie in ganduri…si la un moment dat gandurile ti se aglomereaza cu alte lucruri. asa ca…practic astepti sa treaca. rezultatul este cel mai simplu: nu s-a intamplat nimic. nimic care sa necesite explicatii, nimic care sa fie indreptat, nimic care sa fie bun sau rau.

am adoptat aceasta „filosofie de viata” momentan…si vedem cat o sa ma tina. stiu ca pana la urma nu voi mai suporta sa astept sa treaca tot…si voi face ceva ce-mi va trece atunci prin ganduri. dar aman cu incapatanare acel moment. mi-e, intr-un fel, frica de el…

lucrurile facute sunt greu de desfacut…si poate e mai bine asa.

Read Full Post »

pe „pause”

pause-200x200

am uneori momente in care pierd cateva minute dormind cu ochii deschisi… nu visand, cum fac altii (desi poate uneori mai si visez…). Dorm cu ochii deschisi si incerc sa-mi aduc aminte momentele importante din viata mea, ce am facut si ce nu am facut, ce am evitat sa fac si de ce, incerc sa-mi dau seama daca motivele pentru care am facut sau am ezitat sa fac ceva ar mai constitui si acum (in prezent) motive suficiente pentru acea actiune sau nu, incerc sa fac o comparatie intre ce am fost si ce sunt…

cele mai recente analize ale acestor lucruri m-au adus la concluzia ca pana acum am alergat incontinuu… am alergat, m-am agitat, am incercat, am vrut, am sperat, am lasat in urma si nu m-am mai uitat inapoi, am facut milioane de compromisuri si am fost extraordinar de incapatanata… am alergat…tot timpul.

analizele recente releva faptul ca acum nu as mai lua aceleasi decizii pe care le-am luat inainte (a nu se intelege ca le regret…doar ca nu cred ca le-as mai putea face inca o data), nu as mai gandi la fel in aceleasi situatii, nu m-as mai agita pentru toate lucrurile pentru care m-am agitat…

dupa toata retrospectiva asta…m-am oprit. am luat decizia sa ma opresc. ma pun pe „pause”. aici vreau sa ma opresc si mi se pare cel mai potrivit loc pentru a face asta. vad acest loc ca padurea din visele mele cu multi copaci verzi si inalti, cu raze de soare ce strabat printre frunze, iar eu stau sub cel mai frumos copac citindu-mi cartea preferata: „cel mai iubit dintre pamanteni”…fac un popas aici si refuz sa ma mai uit la ceas.

nu ma treziti cand se termina.

Read Full Post »

bine ca suntem!

img_0819

ne-am intors din bulgaria. nedormitzi…shi ingrozitor de obositzi. avem nevoie de concediu sa ne revenim dupa concediu…

am stat la hotel de 4 *. nu aveau papuci, nu aveau halate, dar aveam vedere la mare…era ok pt noi. avem si noi papuci si halate acasa 🙂

am plecat intr-un fel, ne-am intors altfel. s-a schimbat ceva in bulgaria… ah, da! retzeaua de la telefon…eram pe roaming! 🙂

e primavara, miroase a sperantza shi-mi place asha.

am visat sa zbor…shi incep sa mi se dea aripi. incet, cate o pana pe rand…dar le adun eu pe toate si le strang bine bine ca sa pot sa zbor.

shi ne-am pozat, asha „noi” cum suntem…in gradina botanica.

Read Full Post »