Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2009

despre ashteptare

_reaching

am citit acum un blog cu nishte idei corecte…dar incomplete despre ashteptare.

o persoana considera ca intregul nostru univers se invarte in jurul ashteptarii…a ceva! ashteptam sa vina alta zi, ashteptam sa sune telefonul, ashteptam ca cineva sa ishi dea seama de ceva, ashteptam un raspuns, un refuz, o confirmare…. in principiu ashteptam tot timpul.

aceeashi persoana sugera sa nu mai ashteptam atat, ca nu iese nimic bun din asta. sa facem ce vrem, atunci cand vrem, fara sa ashteptam confirmare / infirmare.  atunci cand vrem, exact in momentul acela,  sa facem sa se intample.

corect…dar…incomplet. atunci cand ashteptzi ceva…anticipezi. anticipezi cum vei reactziona, anticipezi cum vei fi cand vei obtzine, anticipezi ce vei face cu lucrul obtzinut shi-asha mai departe. toata anticiparea asta contribuie la ceva foarte important: te ajuta sa apreciezi lucrul obtzinut mult mai mult decat daca nu ai fi ashteptat atata pentru el. te ajuta sa-l tzii mai bine, mai strans, te face sa nu mai vrei sa-l pierzi sau sa renuntzi la el…tocmai pentru ca shtii, itzi aduci aminte prin cate ai trecut pana l-ai obtzinut.

un lucru pentru care ai ashteptat, pentru care ai luptat…te face mult mai implinit shi mai fericit decat daca l-ai fi obtzinut exact in momentul in care te-ai gandit ca il vrei.

cel putzin…asha e pentru mine, eu asha am observat ca se intampla…

Read Full Post »

in peshtera…

pestera_padis

eram pe marginea unei prapastii la un moment dat. intr-un moment de neatentzie am alunecat pe cea mai fina pietricica…shi-am cazut cu totul. am fost in stare de inconshtientza o perioada… m-am trezit, m-am uitat in jur… la inceput m-am enervat pentru cat de stupida am putut sa fiu sa pic acolo. am inceput sa dau cu pumnii in stanca, sa tzip shi sa urlu. nu pentru ca m-ar fi auzit cineva…nici nu ceream ajutor. eram doar foarte nervoasa pe mine…pentru ca am ajuns in situatzia aia penibila. m-am calmat inevitabil dupa ceva timp…shi-am inceput sa ma gandesc cum sa ies de-acolo. peretzi cam abruptzi… mi-am dat seama instantaneu ca nu voi ieshi fara zgarieturi shi vanatai..iar mainile inca ma mai dureau de la lovitul stancilor in accesul meu de nebunie. nu shtiam cum o sa reushesc sa ajung afara… dar shtiam ca trebuie sa incerc, shtiam ca nu pot ramane acolo.

am inceput sa urc… incet, nici macar sigur, cu ocolishuri shi incordari extreme, cu julituri shi cu respiratzia taiata…dar urcam.

dupa un timp am ajuns iar sus. nu mai recunoshteam locul din care cazusem. era cam pustiu…shi batea vantul puternic. eu, ca de obicei, imbracata subtzire. era ceva mai multa lumina…dar innorat shi ploaie. asha ca am luat-o la picior…in talpile goale, prin nisip shi printre pietre…cautand adapost.

am gasit o peshtera. nu era ea prea primitoare, intunecoasa, umeda, friguroasa…dar era mai bine ca afara. m-am ghemuit intr-un coltz shi-am inceput sa ma uit in jurul meu. de undeva de sus intrau cateva raze de lumina shi puteam sa disting intr-o oarecare masura ce era in jurul meu. nu m-a ajutat mai deloc. peretzi peste tot, linishte apasatoare. singura voce care se auzea era a mea…dar o auzeam doar eu. inutil!

stand in coltzul meu, starcita de-un perete, ascultandu-mi vocea…am realizat ca, din cand in cand, razele de soare ajungeau la mine… in anumite momente ale zilei, imi luminau fatza shi ma incalzeau. cat imi placeau momentele-alea. cu timpul…m-am obishnuit sa le ashtept. peshtera era intunecata, era trista… dar pentru razele-alea merita sa mai stau in coltzul meu sa le mai ashtept lumina shi caldura. uneori aveam impresia k deveneau chiar mai puternice, aveam impresia ca micile crapaturi din stanca prin care intrau deveneau mai mari…parea uneori ca peshtera se va darama shi va lasa tot soarele sa ma lumineze. parea posibil…

m-am hotarat sa raman acolo…sa vad daca se darama. sa ashtept sa se darame…

am ajuns din prapastie in peshtera…shi ashtept sa se darame peshtera…ashtept sa se adevereasca mitul…

Read Full Post »

sunt aeriana…

oranges

shtiu ca sunt aeriana. shtiu ca uit repede. shtiu ca nu retzin lucrurile importante pe care mi le spunetzi…

nu shtiu de ce se intampla…pentru ca ma intereseaza, pe bune! dar, din nu shtiu ce motive,  imi trec prin urechi…fara sa ramana intiparita decat o amintire vaga a conversatziei… cam la fel se intampla shi cu faptele…le uit repede…

dar…ce m-a shocat de-a dreptul s-a intamplat aseara!

am aflat ca tzie nu-tzi plac shi nu tzi-au placut niciodata portocalele!!! timp de 16 ani eu n-am shtiut asta….

cum??? pur shi simplu mi-e greu sa-mi dau seama cum n-am shtiut ceva atat de simplu, atat de elementar…

shtiu ca sunt aeriana…dar chiar asha…?

eh lasa…macar acum shtiu: trandafiri galbeni da, portocale nu!

e bine? 🙂

Read Full Post »

movie-popcorn

am descoperit rolul perfect. rolul perfect pentru viatza asta…rolul care nu te solicita prea mult shi care te lasa sa te implici doar in masura in care vrei, doar dak ai chef, doar dak eshti tu dispus sa te lashi implicat.

nu te trage nimeni de maneca sa participi, nu eshti OBLIGAT sa faci nimic…dar, atunci cand ai chef…potzi sa te lashi influentzat, potzi sa-i lashi sa stoarca energia din tine…dar doar atata energie cata vrei tu sa risipeshti…

rolul de spectator este genial!

ganditzi-va doar…atunci cand va uitatzi la un film…plangetzi, radetzi, tzipatzi, suspinatzi doar daca gradul de concentrare este maxim…doar daca suntetzi dispushi sa credetzi acele scene…pe scurt…doar daca vretzi asta.

daca va asumatzi acest rol shi in viatza…vetzi fi mai putzin stresatzi, probabil vetzi trai mai mult shi nu vetzi face nici cancer prea repede…

sigur…nu vetzi fi trait deloc…vetzi fi trecut pe langa shansele oferite de a simtzi ceva real in viatza…vetzi ramane uitandu-va in urma shi in gol…

dar…totul va trece pe langa voi…vetzi fi eterni…eternii neshtiutori.

Read Full Post »

ignorance is bliss…

truth_000

uneori e mai bine sa nu shtii!

shtiu ca vrei sa afli, ca te roade, ca itzi vine sa spargi peretzi shi geamuri numai in sperantza ca vei afla… shtiu ca itzi vine sa fii atotshtiutor macar pentru o zi, pentru cateva ore, pentru cateva minute daca doar atat se poate…numai ca sa afli ce este in spatele zidurilor pe care nu reusheshti sa le darami prin metode proprii, omeneshti.

shtiu ca vrei sa shtii daca e adevarat sau nu, daca eshti mintzit sau nu, daca povestea este completa sau s-au omis partzi pe care tu nu trebuie sa le cunoshti.

shtiu ca vrei sa afli…

dar gandeshte-te ca poate nu o sa-tzi convina ce ai aflat. poate adevarul e mai crud decat ce nu shtiai. poate ca dupa ce il vei afla, nu vei putea trai cu el. vei zice ca nu e asha, ca e mai bine sa shtii, chiar shi dak e crud. vei zice ca oricum tzi-ai imaginat toate variantele posibile shi numai una dintre ele poate fi adevarata, asha ca nu vei fi surprins cand vei afla adevarul.

dar daca una dintre cele mai oribile variante este cea adevarata? dupa ce vei afla ca este adevarata, dupa ce vei shtii ca celelalte variante s-au spulberat pur shi simplu shi ca cea pe care o doreai cel mai putzin adevarata este „the one”…nu vei regreta? dupa ce vei shti ca e adevarata nu va mai fi doar o varianta…nu te vei mai putea amagi cu faptul ca nu este inca certa. o vei avea in fatza shi va fi reala, sigura, groaznica. va fi adevarul…te vei putea uita la el? shi daca da, vei putea trece mai departe?

shi, deci? nu-tzi suna mai bine ignorantza? vei spune ca eshti fraier daca eshti mintzit shi crezi ce tzi se spune. vei spune ca preferi adevarul din nou. nu vrei sa te mai gandeshti inca o data?

eu cred ca e mai bine sa ai dubii in privintza asta…

nu cere sa afli absolut tot! eshti sigur ca vei face fatza? cate limite ai shi cat de flexibile sunt ele? itzi potzi depashi limitele? eshti in stare sa acceptzi adevarul?

think again…

Read Full Post »