e trist cand te desparti de ceva cu care ai atatea amintiri frumoase…
ne-a unit drumurile, ne-a facut nervi, ne-a tinut de cald sau ne-a dat racoare, ne-a dus departe…acolo unde vroiam sa mergem…a stat cu noi pe faleza pana la 5 dimineata…a asistat la o mie de certuri, doua mii de declaratii si trei mii de rasete…si mi-a oferit “say it right” pentru prima data…
si pe urma a disparut in noapte… 
deja mi-e dor de ea…deja ma uit pe strada si vad o alta si nu pot sa imi abtin un mic oftat…si-o mica tristete…
stiu ca vroiam alta, mai noua si poate mai buna….dar tot mi-e dor de ea…am senzatia ca a plecat cu toate amintirile-alea…cu toate noptile in care venea la 11 noaptea sa ma vada sau la 2 noaptea sa ma ia de-acasa…
fairwell dear Opel….we will never forget you…
RIP
nu e R.I.P. mai…ca o foloseste altul acum…
(
but still
păi trebuia să vă păstraţi bancheta din spate