sunt sigura ca am mai zis asta…dar, cumva, simt nevoia sa o “tip” din nou. am citit acum cateva zile, saptamani…nici nu mai stiu (timpul a ajuns prea relativ la mine) niste randuri ale unei persoane indragostita pana peste urechi…si in toate randurile-alea…indiferent pe ce tema filosofica erau…nu deborda decat extraordinara indragosteala care o umplea prin toti porii. cum iubeste ea…cum o iubeste el..cum se iubesc ei…tot timpul, in orice secunda din zi, cum au ei numai discutii filosofice si nu se cearta niciodata…cat de perfecti sunt ei.
mai e nevoie sa zic ca aproape ca mi s-a facut rau de la atata dulcegaraie? n-are sens…si oricum nu de la indragosteala ei mi s-a facut rau…ci de la iluzia in care traia…si, mai mult, de la plictiseala pe care mi-o insufla.
cum ziceam…am mai zis asta, dar simt nevoia sa revin: nu exista dragoste/relatie fara certuri, fara momente de nebunie in care pur si simplu parca iti vine sa ii dai celuilalt cu ceva in cap pentru ca nu reuseste sa inteleaga ce vrei tu sa zici/faci. nu exista dragoste pasionala daca nu-ti vine sa te dai cu capul de-un perete cand jumatatea a facut nu stiu ce prostie si tu nu intelegi de ce. nu exista dragoste reala daca nu tipati unul la celalalt incercand sa ajungeti la un compromis, pana cand picati lati, pe pat, obositi de toata cearta si cu singura dorinta de a auzi tacere si-a adormi unul in bratele celuilalt (bine…a nu se exagera…nu certuri tot timpul…sporadice…ocazional…)
pentru ca dragostea reala inseamna sa ai ambitia prosteasca de a face pe cineva sa te inteleaga aproape la fel de bine cat te intelegi tu pe tine. dragostea reala inseamna sa ai pretentia de la o persoana extrinseca tie sa iti devina intrinseca…sa gandeasca si din punctul tau de vedere…sa-i pese de tine la fel de mult sau poate mai mult decat ii pasa de propria-i persoana.
normal ca exista certuri! normal ca exista impotmoliri…si normal ca e o lupta care dureaza o viata. dureaza o viata sa ajungi sa te cunosti tu pe tine…dar sa mai ceri si altcuiva sa te cunoasca / inteleaga / accepte…! atata timp cat tu ai momente in care iti vine sa-ti dai palme in oglinda pentru ce ai facut…cum sa te astepti ca altul sa nu se certe cu tine cand te porti ca un idiot?
asa ca…normal ca exista certuri in dragoste…pentru ca astea sunt unele dintre dovezile clare ca celeilalte persoane ii pasa indeajuns de mult incat sa-si paraseasca propria zona de confort…si sa se certe cu tine.
prefer sa ma cert decat sa n-am ce imparti…
