manos al aire…

You, that lose control, speaking loudly, you hurt my heart, I, trying to hear, cannot understand, what a strange feeling.

You don’t want to understand me and you order my silence by telling me that I should not be surprised because such is the reality of our love.

And I don’t have the strength to fight with you (lit: weapons to confront you), I throw my hands, hands up in the air, loving you is the only thing that matters to me, in body and soul, as it used to be/as it was yesterday.

You, that lost control, were taken by insecurity, I, who has seen you grow up, can imagine that all will change.

And though today all remains unchanged & you order my silence by telling me that you have to either be in control, or it’s the end, I cannot continue like this.

And I don’t have the strength to fight with you (lit: weapons to confront you), I throw my hands, hands up in the air, loving you is the only thing that matters to me, in body and soul, as it used to be/as it was yesterday.

cand n-ai…iti face petrom :)

N-am scris niciodata despre ceva ce se intampla pe “scena lumii contemporane”…dar subiectul asta mi s-a parut mult prea tare…

Nu stiu cum si-au ales “alesul” si nici nu stiu de ce “alesul” a fost un tip si nu o tipa…cert e ca printr-o imprevizibila tragere la sorti a sortii in sine…Andrei s-a ales cu tara lui.

Da da…pentru toti Andreii care si-au dorit o lume doar a lor vreodata…voila! Petrom v-a ascultat rugaciunile…

cum era aia cu Chandler…? “And i just want a million dollars…”

voila “Tara lui Andrei”

traiesc asteptand

sunt unul dintre acei oameni care traiesc pentru ziua de maine.

ma trezesc dimineata si ma gandesc la ce am de facut in orele care urmeaza. imi setez “ceasul” pentru un eveniment pe care il astept cu nerabdare din ziua respectiva si la el ma gandesc in toate momentele premergatoare. cand vine momentul…il savurez in fiecare secunda. dupa ce trece…ma gandesc la el facand in continuare ce am de facut…pana adorm. si-a doua zi dimineata “ma setez” pe alt eveniment.

daca imi dau seama de dimineata ca n-am niciun eveniment mai special in ziua aia…ma gandesc la cel mai apropiat eveniment din saptamana in care ma aflu. si-atunci…fac la fel. astept evenimentul.

asa ca imi petrec zilele in asteptare… dar nu uit niciodata sa ma bucur de momentul in care vine (sau sa-l recunosc)…sau sa regret ca a tinut asa putin. oricat ar dura…o sa fie putin. pentru ca eu mereu vreau mai mult…

asa ca traiesc pentru “viitor”…si-l iubesc atunci cand devine prezent. iar dupa ce trece, imi astept alt “viitor” si mai memorabil…

traiesc asteptand si ma bucur cand vine…

nu toti barbatii sunt porci…

…unii sunt magari!

asta e una dintre “zicalele” care m-a amuzat intotdeauna…si ma amuza in continuare. nu neaparat pentru ca ar fi adevarata…ci, in principiu, pentru ca exista.

dar, cum “fara foc nu iese fum” (asta ca tot e vorba de zicale d-astea…), exista un minim de adevar de la care a pornit si asta. ati observat vreodata ca, in general, daca va uitati pe strada spre exemplu, atunci cand vedeti cupluri certate/suparate (si se recunosc usor…au un norisor gri deasupra capetelor), de cele mai multe ori ea e suparata pe el? sa fim sinceri…de cate ori ati vazut-o pe ea incercand sa-i ceara iertare lui? nu e deja cliseu scena in care ea se uita in alta directie…el incearca sa o ia in brate sau sa o pupe pe obraz…si ea-l da la o parte, eventual adresandu-i si un “lasa-ma in pace!” foarte iritat?

deci, din observatii proprii, ele se supara mai des pe ei decat ei pe ele. acum…exista 2 posibilitati pentru aceste situatii: fie sunt ele prea pretentioase si orice-ar face omul ala, tot nu e bine.  fie (si asta mi se pare mult mai logica…evident…sunt o ea ) barbatii gresesc de prea multe ori. sunt asi la a-si cere iertare…in schimb nu le-ar trece o data prin cap sa incerce sa nu mai greseasca. au un “imi pare rau” in permanenta in buzunar…doar in caz ca au nevoie.

tind sa cred ca noi gandim mai mult ca ei…si ca ei nu se supara pe noi pentru ca noi gandim inainte. ei nu prea stau sa se gandeasca la repercusiunile actiunilor lor…si, cand isi dau seama ca ce au facut nu e bine, le pare rau… extraordinar!

asa ca…obisnuiti-va sa vedeti cupluri suparate/certate si el mereu cerandu-si iertare pentru ceva ce a facut…prost!

cei care tac

in ceea ce priveste problemele personale, consider ca exista 2 tipuri de oameni:

- cei care atunci cand au o problema, o discuta deschis cu familia, prietenii etc.;

- cei care atunci cand au o problema, tac.

acum…evident ca e mai delicata situatia cu cei care tac, pentru ca nu stii cum sa ii iei si nici ei nu sunt prea receptivi. motivul pentru care tac e destul de simplu: nu vor sa vorbeasca despre problema respectiva fie pentru ca nu vor sa stie toata lumea despre ea, fie pentru ca si ei refuza sa se gandeasca la asta, iar atunci cand sunt pusi sa vorbeasca trebuie sa se gandeasca…deci prefera sa ocoleasca aceasta varianta.

intrebarile tale e foarte posibil sa fie gasite drept agasante pentru cei care tac, pentru ca poate nici ei nu au niste raspunsuri pe care tu le ceri cu interes. a nu se intelege ca nu apreciaza foarte mult interesul tau pentru problema lor, doar ca probabil nici ei nu stiu cum sa faca fata…si pana nu afla, nici nu stiu ce sa spuna sau cum sa spuna. asa ca, pentru cei care tac, modul de comportament e si mai delicat. in general o imbratisare, sau o mana pe umar ii ajuta mai mult decat o mie de intrebari sau ore de conversatie… o incercare de a le smulge un zambet e mai bine acceptata decat o instigare la o conversatie pe care nu si-o doresc pe o tema la care nu vor sa se gandeasca.

asa ca…pentru cei care vor sa fie aproape de cei care tac, aveti grija la comportament, o tona de rabdare si doua tone de intelegere si dragoste. altfel…nu va veti apropia de ei si atunci cand vor rupe tacerea va fi numai pentru a fi agresivi.

ziua de dupa…

dupa milioanele de pregatiri si dupa toate post-urile anticipate pe blog-ul asta…intr-un final…a venit…si a si trecut mirifica zi.

si a fost…superba! de fapt…nu ziua in sine a fost superba…ci si zilele dinainte care au dus la ea. am avut parte de multe surprize si o curiozitate excesiva pentru ca toata lumea vorbea cu toata lumea, dar eu nu aveam voie sa stiu nimic…am primit tot ce vroiam (lista aia a fost pusa la misto…dar oricum…mai fac, ca mi-a placut ce-a iesit )…si m-am simtit pe-atat de speciala pe cat imi doream.

asa ca…inca o data…hugs and kisses tuturor celor care au venit sau care n-au venit, dar s-au gandit la mine…

daca vreti sa stiti ce-am primit pana la urma din lista…vedeti update-ul de la lista .

thanks again u guys….you’re the best! :*

nice try :)

ziua mea de nastere e importanta pentru mine, in fiecare an. toti cei apropiati mie stiu asta…bine, probabil si zilele lor de nastere sunt la fel de importante pentru ei, e destul de logic.

in fiecare an, pe 26 octombrie, vreau sa fie o zi speciala pentru mine. sa se invarta universul in jurul meu. sa simt ca e ceva altfel, lumea sa fie acolo ca sa-mi faca mie pe plac, macar 24 de ore cat dureaza…nu cred ca e prea mult.

si cel mai mult imi place cand cei din jurul meu nu numai ca stiu si accepta asta dar mai fac si planuri sa-mi faca cate-o surpriza, sa o faca si mai speciala. mi se pare o dovada incontestabila de dragoste si atentie si consider asta un lucru extraordinar.

nici macar nu mai conteaza daca planurile ies asa cum se dorea. conteaza intentia, conteaza faptul ca o persoana a stat sa se gandeasca cu 3 saptamani inainte la evenimentul asta si a incercat sa organizeze lumea astfel incat sa iasa ceva care sa-mi placa si sa ma surprinda si sa ma faca fericita. conteaza ca cineva s-a gandit nu numai la mine, dar si la metode de a ma surprinde si a ma face fericita…

ce pot sa zic? imi pare rau ca nu a iesit asa cum vroiai tu…dar incercarea ta de a ma face fericita este total inutila, sincer!

pentru ca sunt deja fericita si e tot datorita tie…

i’ve always been right behind you…now i’ll always be right beside you

stiu ca pare trista…dar mie nu mi se pare. o melodie superba…pe vreme de octombrie…

deepak chopra…

“A lover knows only humility, he has no choice.

He steals into your alley at night, he has no choice.

He longs to kiss every lock of your hair, don’t fret, he has no choice.

In his frenzied love for you, he longs to break the chains of

his imprisonment, he has no choice.

A lover asked his beloved,

Do you love yourself more than you love me?

Beloved replied, I have died to myself and I live for you.

I’ve disappeared from myself and my attributes,

I am present only for you.

I’ve forgotten all my learnings,

but from knowing you I’ve become a scholar.

I’ve lost all my strength, but from your power I am able.

I love myself…I love you.

I love you…I love myself.

I am your lover, come to my side, I will open the gate to your love.

Come settle with me, let us be neighbors to the stars.

You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.

Even so, you have always been connected to me.

Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.

I am life itself.  You have been a prisoner of a little pond,

I am the ocean and its turbulent flood.  Come merge with me,

leave this world of ignorance.  Be with me, I will open the gate to your love.

I desire you more than food or drink

My body, my senses, my mind, hunger for your taste

I can sense your presence in my heart

although you belong to all the world

I wait with silent passion for one gesture, one glance from you “

eu si penelul

e toamna…si ploua…si eu nu ma simt chiar confortabil in scaunul asta.

vreau…altceva. pot sa fac un “sondaj de opinie”? voi…cei care cititi blogul asta…regulat sau sporadic…de ce o faceti? va place ce scriu sau cum scriu sau doar din plictiseala?

mi s-a zis ca scriu “misto” sau “fresh”…o voi interpreta ca pe “scrii bine” din partea celor care au zis asta. voi ce ziceti? m-ati recomanda pentru “scris platit” pe undeva? ce credeti ca mi s-ar potrivi?

n-am studii de specialitate in jurnalism. si asa scriu de cand ma stiu. nu stiu daca e de bine sau de rau…dar recunosc ca mi-ar placea sa scriu “for a living”…

astept demoralizarile…go ahead!